Lumina ta
...
Să nu te-nșiri pe-a lumii țesătură,
Să nu te prindă-n deasa ei urzeală,
Ferește-te, căci lumea te-mpresoară
Urzeala ei menită-i să te doară,
Asupra ta, veninul și-l coboară
Să nu iubești, ci să trăiești cu ură.
...
Nu lua seama la relele priviri
Ale celor în ura lor blocați,
Prizonierii propriilor firi
Înrobite de cei întunecați.
...
Lasă-le lor încrâncenarea,
Lasă-le-o lor, de la ei n-o lua
Și ridică-ți privirea către zarea
Plină de lumină din lumina ta.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.