M-așez azi la masă ..incep ca să scriu,
Și sufletu-mi toarce menirea.
Eu știu lună dragă,știu.E târziu.
Nu-ți mai ascunde privirea.
Din fusul tăcerii desprind doar o stea,
O, las-o să șadă cu mine!
Ca singur sa nu fiu o,luna mea,
Cu ea, m-aș simți lângă tine.
Coboară amurgul și stelele fug...
Ce pot ca să-ți spun dragă lună?
În tăcerile vii eu merg si m-ascund:
Nicicând nu ne-om ține de mână!
06.06.2020
vezi mai multe poezii de: danab