Lupta
...
Popoarele se vor trezi. Și ce-ar putea apoi să vadă
Decât multa-i goliciune a lumii ce stă să cadă?
Și de s-or trezi cumva, ce-ar putea oamenii spune,
Văzând în lumea care piere atât de multă urâciune?
...
Auzi-s-ar strigând munții cu-a lor culmi înzăpezite,
Zadarnic se zbate omul într-o lume pe sfârșite.
Nimic din ce face omul nu duce spre veșnicie,
Căci tot ce face e să strângă, să pară și nu să fie!
...
De ce se mai zbate omul în lumea asta pieritoare,
Când nu vrea să se trezească și trăiește ca un sclav,
Sclavul propriilor pofte ce-l fac să vrea să pară mare
Iar atins de goliciune sufletul lui este bolnav?
...
Nu are cine să-l îndrume, s-au dus de mult înțelepții,
Și în fruntea lumii astăzi s-au pus bogații și inepții,
Iar cât pe scaune de regi stau bufoni și măscărici,
Azi lumea e-a celor mari dar cu sufletele mici!
...
Omule născut în lume, nu mai zăbovi o clipă,
Degeaba aduni atâtea dacă de rele faci risipă!
Trezește-te să-ți vii în fire și apoi să-ți amintești
De ce te-ai născut în lume, ce-ai de făcut, cine ești!
...
Nu mai tot strânge să ai, vremea nu ți-o risipi,
Căci timpul pe care-l ai ți-a fost dat să vrei a fi
Dumirește-te din vreme, cât mai ești lucid și viu,
N-aștepta să-ți treacă vremea și să fie prea târziu!
...
Fii milostiv cu cei sărmani și dăruiește prisosința,
Darul de a face bine să fie-n viața ta dorința,
Ce folos că te-ai născut, dacă nu vrei să faci bine?
Și ce folos are strânsura, când nimic nu iei cu tine?
...
Vezi că timpul se sfârșește și trebuie să te trezești,
Ce porți tu e doar carcasa în care-ai ales să trăiești,
Te-ai născut în lumea asta să fii conștient de ea
Și-n lumea asta ești vremelnic, asta nu e lumea ta!
...
Tu ești de fapt din altă lume, lumea asta e o școală,
Să te cunoști pe tine însuți, să te naști a doua oară,
Să-nveți că nimic nu-i rău și că totul este bine,
Să poți a fi una cu Tatăl, să fii conștient de tine,
...
Să treci prin cele ce-ți sunt date menite a te dumiri,
Să-nveți ce-nseamnă suferința, trecerea către a fi,
Școala asta-i cea mai grea din toate cele câte sunt,
C-aici duci povara luptei între un demon și-un sfânt,
...
Trezește-te, ajută sfântul, să te regăsești pe tine,
Căci demonul dacă-l hrănești te va duce în abis,
Trezește-te cât este vreme și mai poți a face bine,
Iar dacă te vei trezi, te vei trezi ca dintr-un vis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.