Cobor în rădăcinile astrale
Și beau din seva lotușilor mov,
Alung tristeți din gânduri siderale,
Și-nec în lacrimi lacrima lui Iov.
Te caut printre viciile celeste,
Să lași să curgă-n mine un bastard,
Sărutul tău să știu că mie-mi este,
Pe-obraji-mi reci de patima ce-o ard.
Mă ceartă sfinții tăi câteodată,
Că am călcat cu pașii în noroi,
Mi-e dor de ochii verzi ca niciodată,
Și-aud tristețea triștilor din noi.
Mă iartă că te-am vrut cu poezia,
Promit s-o-mbălsămez în lut albastru,
E tristă-n bolți distanța și hârtia,
Ce îi măsoară inimii dezastrul.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.