Chiar dacă unii
Vor să fiu
Lângǎ odrasle,
Să se educe
Fistichiu,
Nu pot!
Mi-e sufletul durut…
Sunt om de viaţă
Plictisit,
Dar nu de tot.
Izbǎviri nu mă încearcǎ,
De-asta dau la toţi
Cu flit
Când vor sǎ le fiu aproape
Ca un sclav.
M-aş bucura
Sǎ aflu, totuşi,
Cǎ nu e grav
Şi toţi vor înţelege
Că am făcut
Şi jonglerii
Ca hǎul
Sǎ nu mǎ lege!
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.