Eşti pǎtimaş
În sensul bun,
Scrutând dupǎ un naş
Sǎ-ţi faci din el
Ţintǎ de tun?
Gândind cǎ e nemernicǎ,
Zici cǎ lumea e bolnavǎ.
Treaba ta ce ai de gând,
Având firea-nclinatǎ
Cǎtre slavǎ
Şi arǎţi celui de rând
Faţa ta cu minǎ gravǎ.
Şi dacǎ urci
Şi iarǎşi urci,
Privind în sus,
Tot mai în sus,
Nu e de tine!
Mai bine te-ai uita
În jos
Sǎ vezi, în fine,
Cât te-ai ridicat
Prin puterea ta
De pǎcǎtos.
Eu nu-mi doresc sǎ mǎ citeşti
Aşa... sǎ mai bifezi
O carte,
M-aş bucura sǎ ştiu
Cǎ mǎ-nţelegi
Şi-nţelegându-mǎ,
Sǎ ai şi tu o parte.
vezi mai multe poezii de: samoila