Mă cheamă pământul,un val de tăcere
Se aude sfarsitul,vietii mele vreme
Tineretea s-a dus,demult prea devreme
Sperenta n-a pierit,moare cu mine
Asta a ramas,sperante si vise
Desert imaginar,ele pururea ramană
Macar plec departe,spre eternitate
Dispar din orizont,spre marea reversare
E tot ce-mi ramane,din soarta-mi blestemata
Sa inchiei blestemul,osandit de soarta
Of zei din ceruri,blestemati sa fiti
N-o sa va iert vreodata,pentru soarta ce mi-ati sădit.
vezi mai multe poezii de: Augustus Nicolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.