- Când scriu cu tine am un alt blazon,
Culori aprinse, fibră de carbon,
Iar brațul tău fragil de porţelan
Mi-atinge tâmpla... Mă alinţi „Ioan”.
M-ai înălțat din neguri pe un tron,
Ai construit cu mine-un panteon,
Am zămislit câte-un Decameron
Când ne-a zâmbit din cer Hyperion.
Când te ating mă simt Pygmalion,
Noi am cerut clemenţă şi Eon
Ne-a dăruit o veşnicie-n plus
Să spunem tot ce încă nu s-a spus.
- Când scriu cu tine mă confund cu ea,
Minunea care-n pieptul meu trăia,
Mi-ai dat curaj să pot descoperi
Miracolul şi-n fiecare zi
Mi-ai construit palate de mărgean
Pe ţărmul unui vers de vis, Ioan,
Îţi mulţumesc că m-ai găsit tardiv
Urmând un drum fatal, intuitiv.
Sunt fatalistă, deci, ai să-nţelegi
Că te-aşteptam să vii de ani întregi,
Am fost aici, dormind sub tâmpla ta,
Un gând ce pretutindeni te urma.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu