Au înflorit macii în câmp
îi vezi în holdele de grâu
şi uneori chiar în grădini
încântă ochiul tău.
Petale fine de mătase
abe, roşii, roz bombon,
pe tija verde, graţioasă,
mijesc boboci ce încă dorm.
Valuri roșii văd în zare,
muntele pare o mare;
sub a soarelui văpaie
surâd macii purpurii.
Un vânt suav poartă petale
împrăştiindu-le în zare,
rămâne-n urmă doar sămânţa
într-o capsulă protectoare.
De medicină agreate,
capsule-n opiu transformate
vor potoli ca-n paradis
durerile de nedescris.
O mică floare-nmiresmată
cu un parfum suav, uşor,
se poate însă transforma
într-un duşman necruţător.
Depinde doar de noi să ştim
natura cum s-o folosim...
vezi mai multe poezii de: miana