Focul arde liniștit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinși pe paturile moi.
Noaptea parcă vine prea grăbită,
Iar ninsoarea tocmai s-a oprit
Văd pe cer o stea, nedeslușită,
Prin fereastra ce s-a aburit.
Camera e plină de magie
Nu vorbim, dar te ating uşor
Te sărut apoi cu duioșie,
Chipul tău e blând, fermecător.
Te lipeşti de mine graţioasă,
Ne iubim ca doi îndrăgostiți,
Iar apoi, în noaptea întunecoasă,
Adormim așa, înlănțuiți.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.