Ții minte norul-Dragon?
Era piesa de rezistență a acelui spectacol de lumină!
A rămas din el o fărămitură,
Un colț fără suflet
Și mult mai sufăr
După adierea lui fragilă
Dintre coastele tânărului Mai...
Dar apusul- Mag încununat de ultimele raze-
Îl mai știi?
A încălecat pe Dragon,
Tu te-ai înfiorat tare
Eu m-am ascuns după mantaua subțire, să nu mi se vadă emoția.
Ei ne-au părăsit clipele
Și ne-au luat dorurile
Și visările
Și jocurile ghidușe
De copii flămânzi după îmbrățișare.
Pierduți au fost.
Pierduți am fost.
Și-n poale și în minți
Ne-au rămas și azi
Fâșii de sori și nori-
Vise fierbinți,
Sorbite
De nostalgii
În vintre împietrite.
vezi mai multe poezii de: Dusan Gora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.