De vorbă cu... gândul,
O ceașcă de amar mi-am luat.
Văd răsăritul ascunzându-se în nori,
Amândoi alergăm prin ceață.
Unde sunt când închid ochii... grei?
Sunt aburul ce umple geamul,
Sunt spicul de mei mâncat de mucegai,
Sunt cartea uitată pe care se pune praful.
Ploaie și visul meu de plumb,
Vreau puțină liniște, sau mai bine--
Vreau să te aud cântând... măcar,
Vreau să-mi fii aici, și atât.
Nu mă trezi acum, mai dă-mi un minut.
vezi mai multe poezii de: marius_constantin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.