…îţi spun
această mistuire
sălbatică şi fără nume
iluzie pătimaşă
a florii de cireşi pe tâmple
m-a îndepărtat de privirile lucrurilor
un timp greu de precizat
între singularităţi fără nume
şi pietrele
definite pe un spaţiu
cu atât de fugare cunoscute
apoi mi-a spus:
întoarce-te, priveşte la ele:
nu sunt mai frumoase
decât le ştii?
… şi eu am răspuns:
sunt, dar unde-i restul?
şi ea a întrebat mirată cumva:
mai era ceva?…
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger