Mai lasă-mi pădure doar mie tacerea
Şi paşii uşori ai vântului trist,
Iar freamătul cald să-mi aline durerea,
Simțind melodia unui vechi pianist!
Mai lasă-mi doar mie străinele văi
Umbrite de noapte şi pline de tine,
Când oamenii sunt zi de zi tot mai răi,
Mă voi stinge cu roua printre frunzele-ți pline,
Mă voi pierde prin vreascuri de clipe uscate,
Prin murmurul apei , în ecouri târzii
Voi plânge ca ploaia peste umbre pictate
Când luna se cerne în culori arămii !
Mai lasă-mi pădure o caldă privire
Când trec uneori pe sub aripa-ti grea,
Apusul să curgă într-un vers de iubire
Sorbind disperarea din lacrima mea !
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc din suflet pentru aprecieri!
Panait Gabriela (autor)
miercuri, 30 noiembrie 2016
Tristă dar frumosă,
îmi place poezia ta,
felicitări,
tania
miercuri, 30 noiembrie 2016
Imi place felul in care ai compus versurile.
Te felicit
nadira
miercuri, 30 noiembrie 2016