Mai lipsiți de lumină
...
Ispitiți de oferta acestui secol ateu
Ne-am pierdut interesul de-a accede la cer,
Ne-nchinăm unor idoli efemeri, care pier,
Refuzând veșnicia unui bun Dumnezeu!
...
Rămași fără sens, cu privirile-n jos,
Rătăcim fără rost, vânători de plăceri,
Mai săraci în virtuți, mai bogați în averi
Lipsiți de lumină, L-am răstignit pe Hristos!
...
Ne trezim pe pământ ca buruiana pe câmp,
Neștiind ce-i cu noi și de ce ne-am născut,
Doar Hristos ne privește de pe cruce, tăcut,
Iar drumul spre El ni se pare prea scump!
...
Într-o lume ciudată, parcă tot mai străină
Din ce în ce mai uscați și mai goi,
Zi de zi ne lovim de pustiul din noi,
Mai bogați în averi, mai lipsiți de lumină!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.