Alintă-mă acum şi-n totdeauna
Cu ce-mi spuneai şi-n nopţile tîrzii
Priveşte-mă, şopteşte-mi că-s doar una
Lumină creatoare de-amintiri.
Ce-albastru-i ceru-n ochii tăi
Şi cît e de adîncă marea
Din a le inimii bătăi,
Creează-mi melodia şi chemarea.
Ştiu, mă cunoşti din altă viaţă
Şi mă citeşti din pas şi din priviri,
Dar ce trăim acum nu e o ceaţă
Sunt zile, nopţi, cuvinte, reveniri...
Întoarcem iar şi iar acele scene
Cînd 2-3 centimetri erau mult,
Cînd fumul dens era ascuns sub gene
Şi ne drogam cu un sărut
''Mai stai, acum şi-n totdeauna...''
Ţii minte cînd şopteai încet?
În dimineţile cînd luna,
Ne părăsea şi nu lasă regret.
vezi mai multe poezii de: Shelion1996