Mama în oglinda timpului (sonet) - Maria Filipoiu
Poezie adăugată de: maria.filipoiu

    duminică, 29 mai 2022

MAMA ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinului matern)

În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuţa mea, că aceleaşi destine
Au mame care nasc prunci şi-i ocrotesc.

Zestrea moştenită îţi aparţine
Şi o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ţie sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărţeam rău şi bine.

Crescut-am pruncii, precum te-am moştenit,
În respect şi dragoste părintească,
Prin viaţă să aibă drumul însorit.

În cinste şi dreptate să muncească
Și-n rugă să-şi ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.

Maria Filipoiu



vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.