Mamă, iubire șI flori - Gabriel Stanciulescu
Poezie adăugată de: Gabriel Stanciulescu

    luni, 20 noiembrie 2017

Mama, iubire și flori

Păstrez imortele în vaza albastră,
Le iubesc în tacere,dar ele mă-ntreabă,
Unde e mâna?..ce-a pus într-o glastră
Iubire și flori,..fără a spune o silabă.

Ezit un moment și grea mi-e privirea,
Se uită la mine și încerc să răspund:
A plecat de un timp, i-am luat eu iubirea
și tot ce-a avut, mai frumos, mai profund.

Iubea orice floare cu patima vieții,
Cu greu adormea, privind spre fereastră,
Un vers îngânam, cum îngână poeții
Arome de flori veneau dintr-o glastră.

Primea din natură iubire divină,
Iubea cu tăria unui suflet curat,
Privea către noi cu-n soi de lumină
Ce nu-l mai simțim, dar nu l-am uitat.

Și-n fiece zi, când ceasul mă scoală,
Refac pașii ei, admirație-n culori,
E-n mine un dor, e-n mine o boală
De-mi vine să mor…în curtea cu flori.

Autor: Gabriel Stănciulescu



vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.