MÂNA
Locuitorii din acel oraş
Erau terorizaţi de-o nevăzută Mână,
Deopotrivă le era stăpână
Ea celor puternici, ca şi celor laşi.
Atunci când îi venea la îndemână,
Se repezea din ceruri în picaj
Asupra victimei sleite de curaj
Şi o lăsa zdrobită în ţărână.
Odată, neputând să mai îndure,
S-au ridicat cu toţi de dimineaţă
Armaţi cu suliţi, coase şi custure
Şi-au prins să-i urce pân’ la suprafaţă;
Dar când să-mpungă suliţa întregul,
Găsiră un otgon pierdut în neguri.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.