cu vioiciunea—ti seaca,
mi—arunci cuvinte
si te tot prinzi cu gheare de otel de timp,
neputincios ma lasi sa zac in remuscare,
iar disperarea ti—e un veritabil nimb.
ce sentiment ciudat trezesti in mine,
cand tot ce faci e sa ma cufunzi adanc in hau ,
caci trist si permanent pierdut in delasare,eu tot renasc si mor mereu.
vezi mai multe poezii de: Gabi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu-ți pierde speranța și încrederea! După cum văd poți s-o iei din nou de la capăt!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 06 septembrie 2016