Al zilei mărunte şi somnului ornic
Răzbate spre-apus şi-ncet înspre noapte;
E ora la care nu sunt nevolnic
Trăiesc nemişcat şi mai repede, poate.
Lumina solară nestinsă şi grea
Mi-ascunse în zi al stelelor licăr;
Acum, dintr-o dată eu pot revedea
Şi raze şi umbre - în mine le stâmpăr.
Iar ceasul se zbate mai rar în afară
Şi porţi negândite spre mine se-aprind,
Credinţe şi fapte din noaptea stelară
În minte şi-n inimă din nou le cuprind.
Etern dialog demiurgic şi trist
Îl port necuprins în uitare
Şi încă puţin aş mai vrea să exist,
Străbătând împăcat vechi nelinişti solare…
August 1999
vezi mai multe poezii de: dumneg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Maria. Un an nou fericit și ție!
dumneg (autor)
joi, 31 decembrie 2015
Un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. Un nou an fericit.
maria
joi, 31 decembrie 2015