Aş face-o cură
De blâdeţe
Iubindu-mi
Chiar destinul,
Că dur am fost
În multe speţe
Care-mi făcură
Plinul.
Nu voi fi mulţumit
Numai cu o speranţă,
Aşa cǎ,
Mǎ las izbăvit
De-un sfânt
Ce mǎ trateazǎ
Cu eleganţă.
Cu cei ce-nvârt
Cuţitu-n rană,
Numindu-se mântuitori,
Nu-mi fac pomană,
Că sunt lacomi
Ca nişte ciori.
vezi mai multe poezii de: samoila