De ce fugi așa de tare
Strecurat prin raze de soare?
Tai frunzele toamnei-ntârziate
Cu amintirile tale zdruncinate...
Te aleargă visele cele mai reci,
Cu sentimente ce-ai vrea să le-neci...
Dincolo de realitățile brute
Ți se-ascund cărări neștiute...
Imaginile trec pe langă tine
Desprinse din groaznice filme,
Iar ochii îți plâng regrete și frici
De teamă să nu te oprești aici...
Aici în suflet... îmi alergi de ani
Mă uit pasivă, nu-nțeleg de ce stai
Și fugi fără oprire de-o secundă
Să-mi încălzești mâna tremurândă...
Am dus mâna la piept,
Simțeam că mă apasă!
Un dor, un gând, o lacrimă de sticlă
Se înnoadă toate c-o inimă zdrobită...
Zâmbesc! Ce-a mai rămas de spus?
Captivă-n mintea ta n-am fost și nu-s.
În zadar alegi tu după soare
Când mi-au plecat păsările călătoare...
În inima mea tu –un temerar - fugeai
Un suflet mai cald, prin ziduri, căutai...
Nu ai găsit și te-ai oprit...
...Atunci bătăile vieții ușor s-au risipit...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
De ce fugi așa de tare.....mi se pare o fortare a pleonasmului...dar sunt convins ca tu poti sa revizuieşti asta....
O îmbunătăţire calitativă considerabilă a stilului tău poetic...
ai crescut sub ochii mei si mă bucur să te citesc ..
Consideratie lăstar crud şi curat al poeziei...
CRITICUL BLIND
vineri, 13 noiembrie 2015
Superbe versuri Larisa, asa cum m-am obisnuit sa gasesc mereu pe pagina ta :)
Te citesc si te admir !
ali
vineri, 13 noiembrie 2015
versuri deosebite, draga mea !!!
casandra
vineri, 13 noiembrie 2015
Randuri frumoase, ma bucur ca te-am descoperit!
MONA
joi, 12 noiembrie 2015