Mi-am dorit să fiu marea,
Dar sunt doar valul
Ce se izbeşte de un ţărm
Prea ocupat cu alte unde,
Aparent misterioase
În necunoscutul vuietului lor.
Mi-am dorit să fiu marea,
Dar sunt doar nisipul
Ce se scurge-n particule
Şi speră să poposească,
Măcar pentru o clipă,
În palma ta…
Dar palmele goale
Se lasă ofrandă nimicului
Şi uită adierea ce li se oferă lor.
Mi-am dorit să fiu marea,
Dar oceanu-i distras
De muzele construite
Pe ruine de dor.
Mi-am dorit să fiu marea,
Dar sunt dezamăgirea
Ce roade corăbii,
Pierdute-n arhipeleaguri de simţuri
Ce absorb realitatea apropiată
A unui azi ancorat în ieri.
vezi mai multe poezii de: Naty Ela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc pentru apreciere. O zi bună vă doresc!
Naty Ela (autor)
joi, 12 mai 2016
Profunde cuvintele tale...
claraz
miercuri, 11 mai 2016