Mărgăritarul din fereastră
Mărgăritarul din fereastră,
Ca două boabe de argint,
Tresare-n lacrima albastră
A ochilor ce azi mă mint.
În zări pustii stele se-aprind
Sub vraja serilor târzii
Şi ramuri albe le cuprind
În frunze calde,arămii ...
Copacii goi , în depărtare,
Pari doar străini înfrigurați
Ce-ngenunchează pe cărare
De stele albe-nveşmântați!
Noi doi copii sub felinare,
Cerșind iubirii un minut.
Cad frunzele din calendare,
Sunt anii grei ce ne-au durut!
Tu mă cunoşti poate mai bine,
Eu nu mai ştiu azi cine eşti !
Simt mângâierile-n suspine
Şi ştiu că iar mă părăseşti...
Mărgăritarul din fereastră,
Ca două boabe de argint,
Tresare-n lacrimă albastră
A ochilor ce azi mă mint.
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela