MĂRITE GENIU - Stefania Petrov
Poezie adăugată de: Stefania Petrov

    sâmbătă, 13 ianuarie 2018

"La steaua care-a răsărit”
„Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme,
Venim să ne-nchinăm necontenit
Şi-ţi recităm eternele poeme.

“De-or trece anii…” cum trecură,
Noi nu te vom uita nicicând,
„Poet” nepereche din literatură
Ce ne-ai lăsat avere prin cuvânt.

”Atat de fragedă” ţi-a fost făptura,
Din aştri zămislită cu iubire,
„Prin nopţi tăcute” plânge cultura,
„Când însuşi glasul” ţi-este nemurire!

Şi “plopii fără soţ” îţi plâng amurgul,
“Lacul" albastru îţi tremură plecarea,
“Luceafărul” înfruntă Demiurgul
Şi-n nemurire-i cere dezlegarea!

Adesea, „Epigonii” te-au răstignit,
„Înger şi demon” te-au arătat,
Azi, România te-a îmbrăcat în mit,
Căci limba română ai înnobilat.

„Şi dacă”, „vreme vine, vreme trece”
În urma-ţi lumea este tot mai ternă,
Tu ai rămas “nemuritor şi rece”
Dar poezia ta va fi eternă!

Cobori , “alunecând pe-o rază”,
Poete nepereche, din stele zămislit,
Ne-ascultă „Dorinţa” şi ne luminează,
„Într-o lume de neguri”, zborul spre infinit.



vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Interesanta abordare..
totusi..se simte ca versul e fortat..probabil de dragul rimei.
Mi-a placut : “Luceafărul” înfruntă Demiurgul
Şi-n nemurire-i cere dezlegarea!

se poate mult mai bine..
cu drag,
danab
sâmbătă, 13 ianuarie 2018