MARŞUL
Stăpânii m-au chemat şi mi-au zis: Pleacă!
Mă simţeam slab, un scaloi;
Totuşi am plecat la război
Şi sabia îmi zornăia în teacă.
Ochii îmi erau două foi de trifoi,
Inima o pustie baracă;
Tovarăşi de drum pe o cracă,
Ciorile croncănitoare, puhoi.
Şi am mers eu cu mâinile pline
De grăsimea lucrurilor jupuite de mine,
Învineţit de lupte fără speranţă.
Când la marginea mlaştinei am poposit
Şi prin catrafuse am scormonit,
Înfrângerea o aveam în raniţă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.