Martorul
...
Când am venit aici ultima oară,
Am fost primit de către vechiul turn,
Nu mai eram tânăr, băteam către bătrân,
Era ca acum, antreu de primăvară,
Venisem să nu plec, venisem să rămân.
...
Îmi era tare drag turnul vechi cu ceas,
Ce-a nemișcat prin secoli, martorul suprem
Al revederii noastre , căci știa ce vrem,
Venisem să rămân și am rămas,
Așa destinul nostru ne-a devenit poem.
...
Îi aud marcând timpul curgător
Oră după oră cu sunetele-i fine,
Ecou care se pierde spre lumile divine,
Căci bătrânul martor al vieții tuturor
Scrie deja poemul timpului ce vine.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.