Mărturisire
Trecut-au ani şi anotimpuri
de când pământul îl umbresc,
a soarelui caldă lumină
şi-a lunii raze mă-nsoţesc.
Eu îmi urmez a mea cărare
chiar de-i furtună şi e vânt,
și dacă plouă-mi iau umbrela,
când ninge simt mirajul sfânt.
Niciodată nu-mi schimb ritmul,
inima-mi ţine cadenţa,
încerc de vicii să mă lepăd,
şi să-mi păstrez independenţa.
M-am achitat de datorie,
muncind cinstit, cu dăruire,
şi mi-am crescut cu drag
copila – a ochilor lumină vie.
Nu-i sunt nimănui datoare,
aş vrea să pot fi generoasă,
chiar de mă supăr momentan,
nu ţin supărare-n casă.
Aşa m-au educat ai mei,
să nu încalc poruncile,
şi să mă rog la Dumnezeu,
de câte ori îmi este greu.
Cred în forţa creatoare,
Dumnezeu ne-a ajutat,
datorită lui mai suntem
şi trăim cum ne-a fost dat.
Numai sufletul meu ştie
cât am pătimit în viaţă,
credinţa mi-a dat putere,
sorţii mele sa-i fac faţă.
Dumnezeu fie cu voi,
să n-aveţi griji și nevoi!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Amin ! Și cu tine, dragă Maria, cu toți ai tăi.
mirimirela
joi, 19 noiembrie 2015
foarte frumoasa poezie..ca de fiecare data..te citesc cu drag...
danab
joi, 19 noiembrie 2015
Multumesc, Maria !
Dumnezeu sa te ocroteasca mereu! :)
Adina Speranta
joi, 19 noiembrie 2015