Mărunțișul
...
Îl vedeam la colț de stradă
Tot în papuci și ăia rupți,
Ponosit, stătea ferit, să nu se vadă,
De spate-adus, umil, smerit
Cu privirea goală, stinsă
Și cu mâna-ntinsă,
Pentru câțiva bănuți
Ieșea la cerșit!
...
Trecând pe lângă el,
Îi dădeam niște mărunt.
Bucuros de mărunțiș
Îl punea în buzunar, furiș,
Apoi, cu glas pierit
Sărmanul bătrânel
De spinare frânt,
Îmi mulțumea, mulțumit!
...
E schimbat acum cartierul.
La acel colț de stradă,
Acum, acolo-i un afiș
Pentru nu știu ce artist,
Mare, să se vadă.
Mi-e dor de bătrânelul
Care nu mai este
Parte din poveste.
Doar eu continui să exist
Și să strâng mărunțiș!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.