Matematica Scăderii
Matematica mea a fost mereu slabă.
La școală adunam mere —
dar cine să ne spună
cât face un măr plus un măr,
după ce l-ai mușcat
și rezultatul
e gustul ce ți-a rămas pe limbă?
Fără o mână
nu ești infirm,
ci omul care face din umăr
un semn de dragoste —
la granița dintre „am avut”
și „am fost”.
Fără patrie
devii cetățeanul pantofilor tăi,
talpa — singura busolă,
unde nordul e mereu
acolo unde pui piciorul.
Fără celălalt
rămâne doar muzica ușii trântită pe dinăuntru,
o doină de codru căruia i-ai uitat versurile.
Zgârie-norii noi,
cu sticlă transparentă,
încep din blocurile vechi ale periferiei —
unde tencuiala căzută
arătă cărămizile roșii,
frumoase ca inimile expuse la soare.
Fiecare „fără”
e un calcul greșit în pământ —
o sită prin care vântul trece mirat,
găsind nimic de răsturnat,
nimic de plâns —
doar spațiu curat
pentru ce vine după.
vezi mai multe poezii de: Robertkoman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesant. Imagini frumoase.
Adina Speranta
sâmbătă, 10 ianuarie 2026