Maternitatea ideilor - Maria Filipoiu
Poezie adăugată de: maria.filipoiu

    marţi, 26 iulie 2022

MATERNITATEA IDEILOR

Îmi duc singurătatea la maternitate
să nască idee zămislită-n suflet
cu dorul care-n chinul facerii se zbate,
ce-i descendent din înălțătorul cuget.

Apoi, pe Creator îl rog să o moșească,
îngenunchiată la sfântă rugăciune.
Ca unei stele, lumină să-i dăruiască,
Și s-o înzestreze cu înțelepciune.

De bucurie o scald în roua ochilor,
o-nvălui în puritatea sufletească,
o scot în lume prin ochii cititorilor
și mă preocup de zestre părintească.

Să crească precum spuma-n valurile mării,
să-și poarte destin prin eternul infinit,
la ecouri de gând să răspundă chemării
sufletului, ce i-a fost părinte sortit.

De-ar crește într-o zi cât omul într-o viață,
într-o clipă este la maturitate.
Izbândă nouă va renaște din speranță,
pe gândul ce-o duce la maternitate.

Mintea poetului e o maternitate
pentru idei ce așteaptă să se nască
prin nopți zămislite de gânduri inspirate
și incurabilă boală sufletească.

*Din colecția << Poezia mea de azi >>

9. Iunie. 2014
© Maria Filipoiu



vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.