O rază de soare spontană
mi-a spart insomnia şi-a dat fuga-n casă;
sufletul meu cu singurătatea faimoasă
o sărută ca pe-o surioară.
Bun venit, tu, rază de soare!
Rămâi îmbietoare în neajunsul meu
dă foc vitregiei din galeşa disperare
şi însoţeşte-mă-n iubiri mereu.
Probează dimineaţa în fiori caniculari
când vrăbiile mi-aduc triluri duioase,
viaţa mă tânguie cu ofurile-i mari,
la radio ascult palavre mincinoase.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.