vom trăi şi mâine aceste întâmplări simple,
temători un pic de viaţă,
de moarte poate,
ne vom ridica pe vârfuri
să ajungem la noi
vom râde la farsele unui comedian din alt timp
dimineţile vom duce pruncii de mână la şcoli
iubire şi dureri
ne vom roti în aer precum penele visând
în pumni cu bulgări de suflet
vom merge spre ceea ce va părea infinit
singuri când porţile se vor fereca în întuneric,
speranţa ce ne strânge cu braţele-amândouă
ca un copil părintele întors din moarte,
va rămâne să ne amintească
treptele de urcat au fost
ambrele regăsirii plutind înaintea noastră
în jos până când toate trăirile neînţelese
vor trece închizând sub veşnicia absenţei
sufletul care a grăit poate prea mult
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.