Meditație în doi - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    marţi, 21 noiembrie 2017

- Privesc în mine, un adânc abis
E peste tot și noaptea mă-nfioară,
Cu gheare lungi oblonul l-a închis
Și m-a lăsat s-alerg desculț pe-afară.

Simt ploaia cum mă piaptănă pe nas,
Iar vântul mă lovește peste față,
Aș sta cu mine singur la taifas,
Dar nu mai am pe ghem prea multă ață.

Te-aștept să vii, în suflet să cobori
Și să-mi aprinzi cu buzele o torță,
Să spargem câteva încuietori
Că împreun-avem mai multă forță.

- Cu degete rigide un compas
Măsoară latitudini şi distanţe,
Dar între noi nu e decât un pas
Şi un hotar impus de circumstanţe.

Întinde-mi mâna, hai să evadăm
Din mucegaiul toamnei pe zăpadă,
Rămâne timp destul să colindăm,
Departe, în a raiului livadă.

Când merii-ncărunțiți de-atâtea veşti
S-or apleca să ne sărute lutul,
Te rog, iubirea mea, să-ţi aminteşti
Că noi trăim de veacuri începutul.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.