Meditație
de Mihaela Ianculescu
Pentru cine se nasc zorii
Și în nopți se-aprinde Luna,
De ce vântul mână norii
Să reverse-n praf, furtuna?
Pentru cine curg izvoare
Purtând unde cristaline
Ce-n prăpăstii se avântă
În cascadele sublime?
Când pâinea se coace-n lanuri
De ce-i prea mult verde-n iarbă,
De ce cheamă țărmul valuri
Ca puterea să le-o soarbă?
Printre raze ce ard zarea
Și nori ce spălat-au cerul
De ce-ntinde mâna marea
Să atingă curcubeul?
Pentru cine-au crescut munții
Vârsta prăfuind-o timpul,
De ce-atinge-aripa morții
Și copilul și adultul?
De ce-s patru anotimpuri
C-o menire diferită
Toate radiind pe chipuri
Frumusețe negrăită?
Pentru cine plâng cocorii
Și-n lungi zboruri peste mare,
Nu-i împiedică nici norii
Către sud sau nord să zboare?
-----------------------------
Pentru tot ce-i viu în lume
Și pentru eternitate
În coduri de-nțelepciune
Scrise de divinitate?
Fire de întrebări cuminți
Din clepsidra ancestrală
Scurse în gândul unei minți,
De-o reflecție banală!
Drepturi rezervate de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.