Melancolie - Alexandrina Spânu
Poezie adăugată de: spanualexandrina

    marţi, 08 ianuarie 2019

MELANCOLIE


"Deșertul e iubirea mea,
iubirea mea este deșertul"
și eu sunt tare fascinată.

Privesc, cum soarele răsare,
privesc, cum soarele apune,
și totul pare -așa -real.

Cărări, pe dune șerpuiesc,
ici colo câte-o vietate,
și eu aici călătoresc.

Pășesc, încet, spre nicăieri,
un vânt, călduț, mă însoțește,
și-l simt pe Dumnezeu alături.

Dumnezeu și eu, în pribegie,
în astă, splendidă, imensitate
și sunt numai cu Dumnezeu.

Privesc, cu drag la toți și toate,
în marea mea singurătate.
Privesc cu drag la tot!

Alexandrina Spânu - SPERANȚE



vezi mai multe poezii de: spanualexandrina




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.