Dunia Pălăngeanu
MELANCOLIE
Ea chema noaptea
învelită cu părul de abanos
precum o sirenă înlănțuită
în hățișul de alge albastre;
liniștea adâncului de ocean
se strecura prin culcușul de catifea
unde trupul ei se odihnea
cuprins de osteneală senină -
parfum de orhidee,sare marină,
vuiet de țărm în scoica sidefată
a sufletului învins de nostalgie,
pulbere de astre și un saxofon
risipind licoarea plăpândă a melodiilor
sub luna tot mai prezentă,
umbră de miere lunecând
peste colinele pline de chiparoși.
Melancolie…
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.