Melancolie, dulce agonie,
Tu mă cuprinzi în brațele-ți ades...
Tu poți să fii o simfonie,
Sau un vacarm de ne-nțeles.
Rememorez adesea timpul,
Când fericit copil eram,
Și-mi amintesc cum băteam câmpul,
Cărările ce le știam,
Din codrul verde, drag prieten,
Cu alți copii le străbăteam.
Îmi amintesc azi vag căsuța,
În care am copilărit,
Pe mama-n prag, dar și măsuța,
Pe care scrisu’-am buchisit.
Văd școala și apoi liceul,
Cu dascălii și-ai mei colegi,
Fiorul dragostei întâiul,
Ce cauți să îl înțelegi.
Revăd trecuta tinerețe,
Cu nebunii și împliniri,
Ce-au avut rostul să mă-nvețe,
Valoarea sincerei iubiri.
Cu tâmplele-argintii, știu bine,
Valoarea ei neprețuită,
De-aceea cea de lângă mine,
Va fi mereu, mereu iubită.
Melancolie, dulce agonie,
Mă rup acum din mreaja ta,
Mi-ai dat clipe de reverie,
De-aceea nu te pot uita!
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Mirimirela!
Nelu Preda (autor)
duminică, 17 mai 2015
Simplu și frumos. Îmi place !
mirimirela
duminică, 17 mai 2015
Mulțumesc pentru citire Criticule Blând! dacă ar fi să iau în serios opinia ta, probabil n-aș mai scrie, dar nu e cazul, am destul discernământ critic și mai ales autocritic!
Nelu Preda (autor)
duminică, 17 mai 2015
trairea sufleteasca este frumoasa, dar nu se poate numi poezie...
deocamdata : NU!
TE ASTEPT CU DRAG .
CRITICUL BLIND
duminică, 17 mai 2015
Așa este! Mulțumesc pentru citire, Stomff!
Nelu Preda (autor)
duminică, 17 mai 2015
Frumos sentiment cgiar daca pare trist. Melancolia este de fapt dorul pentru intamplari frumoase din trecut asa incat eu nu cred ca este vorba neaparat de tristete.
stomff
duminică, 17 mai 2015