Îmi scriu memoriile pe pereții camerei de gardă
un fel de cai verzi ce mai alerg printre două iluzii
dragostea și poezia mea cea de toate zilele scriu
și crucea-mi ia foc în spate ard și mă înalț cu fiecare
vers niciun leu nu mă stăpânește în cușca istoriei
sunt liber totuși lacrimile nu vor rugini decât penița
stiloului în rest să curgă sângele printre rânduri
Costel Zăgan, Ode gingașe
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.