Picǎturile de ploaie cu structura lor mobilǎ
Dǎnţuiesc pe lângǎ flori într-o magicǎ idilǎ.
În strǎfund de zare-albastrǎ fulgerul se chinuieşte
Sǎ aducǎ o luminǎ pe-o iubire ce pǎleşte.
Trei narcise mai sfioase stau cu florile plecate,
Parc-ar fi fete morgane, încǎrcate cu pǎcate,
Ce-şi îndreaptǎ capu-n sus sǎ priveascǎ cu mirare,
Printre picǎturi de ploaie, ceru-acoperit de mare.
Pe terasa casei noastre, cu un gust fin cizelat,
Ascult cântecul furtunii din senin acum iscat
Şi din ceaiul verde-n ceaşcǎ sorb aroma lui uşoarǎ
Memorând rǎceala ploii cu priviri de domnişoarǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, danab, pentu popas!
samoila (autor)
sâmbătă, 06 februarie 2016
superba.........
mi-a placut f.mult!
cu drag,
danab
joi, 04 februarie 2016