- Îngenunchez aici, între cuvinte,
Le-aleg pe-acelea care nu mai dor
Să le aşez pe pieptul tău fierbinte
Poate-ţi vei aminti cât mi-e de dor
De fiecare pas ce te aduce
Aproape, niciodată ‘ndeajuns
Şi totuşi niciodată prea departe
Cât să-mi doresc să caut un răspuns.
Tu vii şi pleci cu jumătăţi de normă,
Dar sufletul mai poate memora
Caligrafia ta cuneiformă
Rămasă-ntipărită-n carnea mea.
- Cu fiecare clipă-s mai aproape
De inima ce-o simt vibrând, oftez
Când depărtarea vrea să mă-ngroape
Și plâng, atunci când scriu, în fa diez.
Mai am un pas ori numai jumătate,
Sunt mai aproape, dar nu știu de ce,
Când să te-ating, secundele-s pliate
Și nu mai pot să le deșir. Orice
Aș face mă îmbracă amintirea
În faldurile primului sărut
Și mă gândesc: să fie-nchipuirea
Cea care îmi răpește un minut?
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
onorați de cuvintele tale, andreionthepoetry...
nutzu (autor)
duminică, 19 iulie 2015
Sunteti total aparte, oameni buni! Va felicit din toata inima si va citesc cu cel mai mare drag! Sunteti feng-shui pentru suflet!
andreionthepoetry
duminică, 19 iulie 2015
grazie, mirimirela...
nutzu (autor)
duminică, 19 iulie 2015
Minunate erezii !!!
mirimirela
sâmbătă, 18 iulie 2015
Liliana: În fiecare vers aud un glas
Șoptindu-mi uneori că mă iubești,
Pe-alei pustii adesea fac popas
Și te aștept, dar tu nu te grăbești.
Spre seară, hoinăresc pe-un colț de cer
Şi-acolo caut steaua mea polară,
De azi nu poate niciun temnicer
Să pună-n lanţ iubirea dulce-amară.
Chiar dacă ninge sau ne udă ploi,
Ne-adăpostim fierbinți prin fantezii,
În noaptea rece suntem amândoi,
E anotimpul pentru erezii.
nutzu (autor)
sâmbătă, 18 iulie 2015
Ioan : Tu spune-mi numai cum mă pot ascunde
De-acest abis ce sapă între noi
Seismul unui gând al cărei unde
Propagă veşnicia înapoi.
Sau spune-mi ce să-ţi dau în schimbul mierii
Ce îndulceşte versul meu amar,
Pecete peste buzele tăcerii
Cuvântul tău e cel din urmă dar.
Cu ce să-nlocuiesc, iubite, dorul
De tine când el n-are substitut,
Când numai tu ai fost locuitorul
Acestui colţ de suflet ne-nceput.
Liliana Trif
sâmbătă, 18 iulie 2015