Menirea - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    luni, 09 noiembrie 2015

Priveşte-mă atent!
Sunt om normal
În sensul
Cel mai larg,
Citesc, alerg, muncesc
Să ies la mal,
Fǎrǎ sǎ umblu
Cu mila pe catarg.
Când vreau,
Arunc privirea-ntrebător,
Nu intru-n starea
Panicatǎ
Şi pot sǎ sugerez
Cǎ toate mor
Nǎscându-se, din nou,
Vreodatǎ.
La naştere,
Un ţipǎt
Anunţǎ triumfal
Ivirea,
Să ştie lumea
C-a mai venit un viu
Care,
După o vreme,
Va întǎri
Menirea
Necunoscutului ilustru
Plin de dileme.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Comentatorilor mei, cele bune.
samoila (autor)
marţi, 10 noiembrie 2015


Adevărat scrii tu poete,
Menirea-i plină de şuete!

Cu respect.
silvia simona bodea
luni, 09 noiembrie 2015


Frumoasa trecere prin versuri a unui asemenea mesaj.
rebeca
luni, 09 noiembrie 2015