Priveşte-mă atent!
Sunt om normal
În sensul
Cel mai larg,
Citesc, alerg, muncesc
Să ies la mal,
Fǎrǎ sǎ umblu
Cu mila pe catarg.
Când vreau,
Arunc privirea-ntrebător,
Nu intru-n starea
Panicatǎ
Şi pot sǎ sugerez
Cǎ toate mor
Nǎscându-se, din nou,
Vreodatǎ.
La naştere,
Un ţipǎt
Anunţǎ triumfal
Ivirea,
Să ştie lumea
C-a mai venit un viu
Care,
După o vreme,
Va întǎri
Menirea
Necunoscutului ilustru
Plin de dileme.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentatorilor mei, cele bune.
samoila (autor)
marți, 10 noiembrie 2015
Adevărat scrii tu poete,
Menirea-i plină de şuete!
Cu respect.
silvia simona bodea
luni, 09 noiembrie 2015
Frumoasa trecere prin versuri a unui asemenea mesaj.
rebeca
luni, 09 noiembrie 2015