Mereu curată - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    luni, 07 martie 2016

- Timpul s-a scurs din călimara neagră
Și cerul pare-o pată de cerneală,
Luna zâmbește galeș, cu sfială,
Crezând că e atinsă de pelagră,

Iar notele născute-n pianină
Au evadat din fantezii ascunse
Și dezvelesc mistere nepătrunse
Din doruri vechi spălate de rugină.

Un strop de soare cade dintr-o dată
În versuri albe peste marea calmă
Și visele cu tine râd sub talmă
Păstrând iubirea mea mereu curată.

- Ne dor atâtea lucruri ne-nțelese,
Răstălmăcim cuvinte-ncrucișate,
Tăcerile se rup la jumătate
Păşind în sens opus. Ce interese

Ne-aruncă-n disperări şi ne transformă
În doi torenţi care sfărâmă munţii
De neputinţă,-ascunşi în dosul frunţii?
Mi-e dor de noi, cei vechi, lipsiţi de formă,

Când îmbrăcam cămăşi de in albastre
Brodate-n roua pur-a dimineţii,
Tu ştii că eu ador scânteia vieţii
Care-a aprins făclia nunţii noastre.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mă-nclin, danab...
nutzu (autor)
luni, 07 martie 2016


foarte frumoasa poezie..ca de fiecare data!
cu drag,
danab
luni, 07 martie 2016


mulțumim, iuli.a...
nutzu (autor)
luni, 07 martie 2016


Frumoase si rascolitoare sentimente se trezesc in mine cand va citesc.
iuli.a
luni, 07 martie 2016