Mergi pe calea ta
N-arunca ancore în lumea ce-o străbați și nu-ți fixa destinul pe-asemenea coclauri, desișu-acestei lumi este pentru balauri, nu lua-n seamă lumea cu ciucuri colorați. Te-or prinde marțafoii în era digitală, altă capcană pusă a te opri pe loc, dar nu va ține mult epoca lor goală clădită pe nimicuri cu iz de iarmaroc.
Sfârșitul e aproape, lumea-i către final, vreme nu mai are, zadarnic se mai zbate, omul acestei lumi e-aproape animal și-n marșul ei fatidic, lumea-i către moarte.
Nu lua-n seamă lumea și-a ei nimicnicie, ea nu e pentru tine, tu nu ești pentru ea, zadarnic te-a prins lumea încă din pruncie, tu vei ieși din lume să mergi pe calea ta. Te-ai născut să fii, nu ești făcut să pari, iar ce te înconjoară ești tu, dar în alt fel și-acum ești veșnicia în planul efemer, căci efemer și veșnic nu poți să le separi. Or tu cu lumea asta nu ai nimic comun decât structura ta ce-alcătuiește lumea, deși atunci când pleci, în urma ta rămân poveștile cu-acela ce și-a atins culmea. E lumea lor nu vezi? Deși parte din tine, e partea ta pe care acum o părăsești, dar iarăși vei veni din zările divine pentru altă poveste pe care s-o trăiești. Și-un alt suflet veni-va și se va întrupa și-ți va trăi povestea de parc-ar fi a lui, căci ce trăiești acum nu e povestea ta, ci-a tuturor ca tine, dar pare-a nimănui. De-aceea-ți spun: ia crucea și du-te mai departe, crucea este calea prin care ți-atingi culmea, nu-ți fă din cruce scut, ci o du în spate, rabdă ce ți-a fost dat și birui-vei lumea.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.