Nu se mai aud alte clopote
Oare nu mai mor oamenii?
Sau nu mai au banii
De înmormântări și de plânsete...
Moartea astăzi e doar de Covid
Restu-i blocat pe sub măști
Sau pus pe repeat ca muzica-n căști
De parcă în jur e doar vid.
Vă rog să nu-mi luați și-al meu viitor
N-am de-a face cu vremea de-afară
N-am contribuit la împrăștierea murdară
A bolilor de laborator.
Am obstacole prea multe în cale
Cum oare să pot trece peste
Când tot ce e bun mă cam părăsește
Cum face căldura-n spitale.
Parcă conduși de oameni în scutece
Ajungem să rămânem pe minus
Nimeni nu se mai ferește de virus
Și nimeni crucea nu-și duce.
Să nu renunțăm la vise frumoase
Să rămânem pustii și pierduți
Că suntem cum suntem și suntem cam mulți
Și ne intră frigul în oase.
Prea mulți copii au aflat cum se varsă
Lacrimi prea multe și grele
Ce facem, doamne, înghețăm în spitale
Nu merităm înc-o șansă?
vezi mai multe poezii de: Roxana Nicoleta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.