Aș vrea să fiu din plastic.
N-am auzit până acum
păpuși care să simtă durere.
Sau poate nisip să fiu
să mă spele,
să mă vânture
ori să mă adune-n șuvoaie
apa Siretului;
să mă-mprăștie
în lume
fărâme...
Atunci poate s-ar fărâma
și ghearele Iadului
din mine.
Aș vrea să fiu
din plastic
din piatră de macadam
din bolovan de râu
din orice
numai din mine nu
Ca să nu îmi mai simt
Sufletul
cuprins de metastaze.
vezi mai multe poezii de: aida zaharia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.