Mi-a obosit umbra,
Și orice început de cuvânt
e în zadar, orice strigare e
Doar un ecou
Îndepărtat...
Mi-a obosit umbra
Și aș vrea să o
Odihnesc în ochii tăi
În care noaptea
Străbate lumini de ani
Ca să-și ajungă sieși...
E prea multă lumină
În lumea asta,
Sau poate prea puțină noapte...
Sau poate că m-am rătăcit
Acolo unde timpul
Nu mai răzbate...
E prea multă durere,
Confuzie sau emoție
În lacrima mea
Mută, în care
Simt că înțepenesc toată...
Prea mult neînțeles,
Nepăsare, sau uitare
Într-un aparent...înțeles...
Prea mult nonsens în sens...
Mi-a obosit umbra...
Am nevoie de tine,
Si te iubesc...
vezi mai multe poezii de: alina.dragan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Să fie!
Servus,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
sâmbătă, 13 martie 2021
Vă mulțumesc frumos amândurora pentru apreciere și pentru comentarii.
M-au bucurat mult :)
alina.dragan (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021
@A.D.
!
-Unde-i, când nici gândul nu-i; când totul este ascuns, în puls ori în plus?
o umbră obosită, Servus!
ntp + nota 4 la mate...
// comentariul e de bine//
narcispurice
vineri, 12 martie 2021