Alternative sunt o mie
În care te împotmoleşti
Şi-atunci ce îţi rǎmâne ţie
Sǎ faci şi sǎ nu te rǎneşti?
Te-ai întrebat vreodatǎ,
Aşa, instantaneu,
Cum e posibil, în lume,
Sǎ fie un om
Cu numele de ,,eu”?
Nu pot fi acuzat
De solipsism
Chiar dacǎ Dumnezeu,
Ţinându-se de glume,
A fǎcut s-apar şi eu
Când era-n vogǎ un marxism.
Sigur, acesta-i un punct
De vedere
Din miile de puncte de vedere
Existente
Care mi-au dat orientǎri
Permanente
Îmbrǎţişate
Sau nu
De repudiere.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cum e posibil, în lume,
Sǎ fie un om
Cu numele de ,,eu”?" suntem, oare, doar o intamplare?
Agafia
miercuri, 09 noiembrie 2016