Mi-ai dăruit un timp de cercetare,
Un timp de încercări şi de durere,
Am poposit smerit în trupul care,
L-ai modelat cu sfântă-ndemânare,
Pentru o clipă, ce curând va piere.
Mi-ai dăruit o clipă de splendoare,
O clipă-n care tainic mă ascund,
Mă învelesc în mantiile stelare,
Ca să-nţeleg ce eşti şi cât de mare,
E harul Tău şi cât sunt de plăpând.
Mi-ai dăruit un timp de har în care,
Să meditez, să-mi desluşesc menirea,
Un timp de dor, privind albastra zare,
De-alin şi de adâncă-nfiorare,
Ca să-nţeleg iubirea şi jertfirea.
Mi-ai dăruit o clipă de iubire,
O clipă-n care-am învăţat să sper,
Mă simt bogat, acum sunt o sclipire,
O piatră, ce prin sfânta-Ţi şlefuire,
Va fi curând un diamant în cer.
Mi-ai dăruit o viaţă, o minune,
O viaţă care trebuie trăită,
Atunci când drumul pare o genune,
Când plâng şi n-am durerea cui îi spune,
Voi şti că Tu, eşti viaţa mea-mplinită.
28/10/12, Barcelona-Lucica Boltasu
vezi mai multe poezii de: lboltasu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Gianina, Stefan! Apreciez...GBY!
lboltasu (autor)
sâmbătă, 28 ianuarie 2017
Scrierile tale sunt foarte frumoase..
gianina
duminică, 30 octombrie 2016
Versuri pe aceiaşi linie a spiritului, intrat adânc în credinţă. Foarte frumoase!
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 28 octombrie 2016